Nu ma consider nici mai bun nici mai rau decat altii de conditia mea care au ales sa ramana pe meleaguri straine, fara ca prin asta sa-si nege in vreun fel obarsia.
Poate nu am avut timp sa devin nostalgic, poate ca bogatia informatiei care a tabarat peste mine si pe care trebuia s-o procesez in timp real a pus in umbra informatia trecutului obligandu-ma sa gandesc la viitor..
Cred ca mai multe detalii despre lumea mea din ultimii 12 ani ar ajuta la intelegerea absentei nostalgiilor.
Asadar, sunt plecat din Romania din 1999. Initial, nu am gandit-o (plecarea) ca definitiva. La 57 de ani nu poti decide usor sa-ti reincepi (sau sa-ti continui) cariera si viata intr-o parte a lumii, cunoscuta nu numai pentru secolele ei de democratie si libertatate, dar si pentru standardele ei ridicate cerute profesionistilor in orice domeniu.
Si totusi..baiatul nostru, Razvan era de doi ani in Canada cu un graduate scholarship la York University, iar sansele de a-l vedea din nou in Romania erau practic zero, iar fratele meu cu familia avusese norocul loteriei americane si era de 3 ani in California.
Asa ca bazandu-ma pe cunostiintele si experienta acumulate in Computer Software Engineering in Romania ca si pe titlul de doctor in asa ceva, am indraznit sa aplic pentru o asa numita H1B visa pentru a lucra (nu imigra) in California. Interesant este faptul ca titlul de doctor inginer pe care-l aveam din 1982 si care nu-mi folosise la nimic in Romania, a avut o pondere insemnata in acceptarea aplicatiei mele.
Am lucrat 7 ani in Claifornia, incepand cu o mica companie de "structural design" apartinand unui bun si generos prieten Roman si continund cu very large semiconductors companies, cu zeci de mii de angajati in intreaga lume si miliarde de dolari in annual revenue.
Pe langa posibilitatea de a-mi dezvolta cunostiintele si experienta profesionala in domenii noi pentru mine, americanii m-au scufundat in econmia lor de piata, reala si functionala, de doua secole (si care nu prea avea nimic comun cu economia de piateta lasata in urma in Romania).
Pentru asta si pentru recunoasterea reala a aptitudinilor mele profesionale le voi fi tot timpul recunoscator. Ca si pentru "green card-ul" pe care mi l-au dat dupa 5 ani din momentul in care m-am decis sa aplic pentru imigrare definitiva. De atunci, nu am regretat nici o clipa aceasta decizie, mai ales fiind la curent cu ce se inatampla in Romania.
A urmat apoi the call from Canada - baiatul meu, pentru care pana la urma facusem "pasul" ne astepata sa ne "intregim", in sfarsit, in Canada. Asa ca in toamna lui 2005 ne-am "mutat" la Ottawa.
Aici am invatat, printer altele, ce inseamna toleranta , si nu numai cea lingvistica, cat de natural este multiculturalismul dar si voluntariatul, si cat de neimportant este daca provii din romani, greci, rusi, albanezi, americani, ugandezi, francezi si alte zeci de alte tari si popoare.
Aici am primit si investitura de cetatean Canadian si la momentul ceremoniei, am lacrimat de bucurie si am simtit ca contez cumva in lumea asta mare.
Iata de ce nu am avut nostalgii..romanesti.
Pana recent, cand bunul meu coleg si prieten din timpurile adolescentei, dar si de acum, mi-a sugerat ca ar fi interesant daca as putea sa scriu cateva randuri pentru brosura promotiei 1960. Am fost reluctant la aceasta idée: “ce sa scriu? memoria nu prea ma mai ajuta, etc”
Bun psiholog, Valerica imi trimite, pe loc (prin Skype) 5 poze din anii 1959-60 cu colegii clasei XI-CR si cu bunii nostri profesori - Biloi, Grigore, dna. Molecula si Gutuie -personalitati remarcabile de atunci si pentru totdeauna, adevarate izvoare de cunostiinte dar si de educatie.
Poze alb-negru, vizibil din anii aceia, dar atat de calde.
Marturisesc ca am avut o revelatie ciudata: eram acolo si atunci cu ei toti, (in curtea liceului) si ma simteam bine, eram de-al lor, erau de-ai mei, eram numai noi cu profesorul nostru si asta era toata Romania care ne trebuia la acel moment.
Si mi-am zis,”O, Doamne cum imi mai lipsesc, ei cei de atunci, noi cei de-atunci.!!”
A fost singura data in 12 ani cand am avut nostalgii - si mi-am zis ca astfel de nostalgii sunt frumoase si benefice si deloc periculoase pentru ca stiu ca nu pot avea din nou acel moment si acea traire oricate reveniri as avea in Romania de acum incolo.
English version
English version
No comments:
Post a Comment